de goeteri
se sparge negru-ntr-un neon ca flama din sudura,
cu gust ca de greața de ochi usturand de o raceala adianda prin frunze trezite
și azuru-i o pacla de mov sidefat in nuanțe scadente spre luciul -in cristale spargand-
ce-nțeapa-n barbițe un cor de cocoși ce se cheama pe rand, enervant repetand
pana glas ragușește, iar triluri razlețe-n șuvoi se revarsa apoi obosite
cand explozia apare in topitura de gel de un galben ce fierbe-n glazura
intr-o alba-albastreala de aer ce-nvaluie case și pomii și stalpii și umbre
ce vuiesc tot mai des peste asfaltul de pneuri lipind oameni de sarcini, ce dorm inca o clipa
și e calda o farama de sulița-n dara ce strabate-nvelișul de sticla
așezandu-se-n luciul de buze, gadiland fin o geana ce se zbate sa scape
și ești calda și moale și apare din pleoape o panza de iris de-agate
Și alta-i, o casta de zi, alta noua, ce de vis ne desparte, spre prozaice sumbre!
13.10.2011
|