de goeteri
Ma-nalț Parintelui Etern
C-o jalba; Doamne, oare-s demn
Sa Te Intreb cum de Te am, doar Tata?
Oare-s orfan și Mama nu mi-e Data
Sa O sfințesc, așa cum fac cu anii,
La Tine ma-nchinand in liturghii și psalmii,
Te venerand pe nume de Imparat?
Mi-aș cauta și-un Pantec de-a fost Dat!?
M-am lepadat in voia-Ți suverana,
Dar imi lipsește parca suavul de Matroana
Sa-mi mangaie de mic zulufii, sa ma scalde
In lucii lacrimi, intre brațe calde.
Ma rog la Tine sa ma plamadești
Din painea Mamei, din cuptoare Ingerești;
Te-ntreb de nu-i S-omparta zi de zi,
De nu-i și Ea Femeie? Spune-mi, oare o Fi?
Sa ierte dulce, cum ne ierți, o omenire
Ce-Ți suntem in genunchi, feriți de ispitire.
Sa ne dea Ea oblojul la viclean, ca Știe,
A Facut mulți, ne-a-nsamanțat o seminție?!
E poate doar himera, Doamne, gandu-mi celestin
Ce-l indrug pur și cast, intr-o-ntrebare-ngenunchiat Amin.
15.05.2011
|