de goeteri
Sunt un moștenitor de vechi petiții
Ce in trecuturi faste se citeau
Cu mintea dezgolita de ambiții
Pur personale și-altruism imi raspundeau.
M-aștern și-acum, ades, din cand in cand
In "manu"scris -un anacronic caligrafic-
Sperand sa pot fi pipait, nu numai gand;
Nu doar o adresa de e_mail, un demografic!
Cred inca, cum in Dumnezeu, ca rugamintea
De-i sincera, ce-o am de la strabuni,
Poate-are șansa de-a-nmuia precum penița, mintea
Și inima la primitor dorit, sau la tribuni.
Ma las pierdut pe coala de hartie
Cu castul simț deschis cum un album;
Ma prezentand fișic de poze, de cuvinte o mie,
Fara retușuri, despuiat fals nicidecum.
Iubitele azi prefera nud pe site-uri
Sau declarații-n link-uri pe facebook!
Intim, nu mai impinge inima in salturi
Suntem concurs! Sunt licitat; cat pot s-aduc?!
E doar "adus" sau "dat", unic criteriu
Și scrisu-n sine-n iz de personal
N-are destinatar, e scavul la imperiu
Raspuns; copie-n fax robotic, teatral!
E oare scrisu' un arhaism, un fals in acte,
Un necrezut de cititori? Grava eroare
De-a nu cunoaște adevar și nici dreptate!!!
Uitand onoare, cinste-n scris Așa e oare?!?
Mi-e dor de "scris", de mana ce-l intinde,
Calauzita cald de la o-nvațatoare;
Sa uit batut de taste Scris ce se pretinde!
Aș vrea o lacrima sa vars! O pata, pe-o scrisoare!
06.06.2011
|