de goeteri
Totu-anceput pe neașteptate;
Era-nrtr-o zi de mai, cu soare
Intorși sleiți dintr-o plimbare
Stateam ferice, intinși pe spate
Lasați cu gandul dus alene,
Cand sufletul molcom se-ntinde
Și-n gand nimic nu se aprinde,
Doar vis nespus se scurge-n vene
Și ca din gol uitat, rasuna
Un clopot tremurand haotic
'n timpane surde, rau, despotic
Facand din liniște, furtuna
E-o voce stranie pe fir
Ce da verdict de suferința
Fara retur, cruda sentința;
Ca-i drumul catre cimitir
E-un rezultat de analiza
Transmisa despre soț, femeii;
Ca viața n-o salveaza zeii
Nici Dumnezeu n-are expertiza!
Cad toți cu aerul distrus
Și-ncepe lupta cu destinul,
Fara vreo șansa cu puținul
De știința de dușman intrus.
Și batalia scumpa costa
Și tot era neprevazut
Nu mai e zambet, glasu-i mut
Și viața e o trista anosta!
N-ajunge efortul, nici prieri,
E numai rau ce galopeaza
Nebun Pe viu moartea exerseaza
Nici viitor nu e, doar ieri.
Dintr-un semeț și plin de viața
Se cocarjeaza, nu mai mișca,
Se uita-n jur privirea trista
Și cauta un suport de ața
Privește agale neputința,
Cu ochii goi cerșește mila
Și resemnat intoarce fila
In minte Are doar credința!
Nici lupta nu mai poate duce;
'n sfarșit de august se va stinge
Un pedepsit ce-ar vrea sa strige
Dreptul de-a fi, c-un semn de cruce.
Ce crud se pravalește ființa
In cumul disperat spre boala,
Ca-ntr-un galop Nu se mai scoala!
Cand pronunțata e sentința!
22.08.2011
|