de Daniel Aurelian Radulescu
Am ca o pata de lumina cand inspir
Și parca aș tremura voalat sub stern, in piept,
Cand gand mi-ntoarce poza, elixir
De ochii tai ce m-au privit și aștept.
Se tot repeta, ca un film pe disc defect,
Ca de privesc, oricum nu vad nimic in jur;
Doar tu, un cantec premiat recent, select
Și-l fredonez la nesfarșit reluat, retur.
Stau cum drogatul fara doza, gand crispat,
Sa nu se piarda ochi, luciul de brun-cristal,
Colat pe scoarța-n trunchiul aplecat,
Din pom ce sunt amarul de-un migdal.
Inviu, de auz, la pala de vocala,
Ce-mi face inima sa sparga colivie;
Ca nu ma vrea, nu se mai vrea vasala
De nu ți-o dau, nu ți se inchina ție!
22.03.2013
|