de goeteri
Imi iau incetinel bagajele din mine
Și-ncep cu ganduri, minte cat mai e;
Transfer in vise intrebarile "de ce?"
La care n-am raspuns Și-i tot mai rau, nu-i bine!
Incerc sa-mi caut gazda primitoare
Ca n-am ajuns sa-mi iau proprietate;
Nu știu nici plata cum se face-n vietate?
Nici cost nu știu de-i nou, sau buna stare!?
In timpul scurt ce l-am doar preaviz
Nu știu nici data, nici condiții de contract
Și tot joc piesa-n recuzita act cu act,
Fara rol scris sa-nvaț Un joc de quiz!
Implant din simțuri ce-nca țin trezite
In "josul" tot mai slab ce ma purta zburand,
Ce-ncearca sa ma-nșele se-ngropand
Perfid, tot mai boland Materii putrezite!
Intunecat fara de gand nici minte, duse,
Mai las un pic de simțuri, ce-s mai multe,
Sa știu inca de mine, sa-ntind punte
Sa nu ma pierd de tot de oasele rapuse.
In ultima instanța suflet o sa-mi mut,
Ce-s EU pana la urma, singurul cert viu
Ce-aș putea fi ca și-alții nul, pustiu
Dar inca m-am; sunt propriul meu avut!
In cursa care sunt și-alerg și-s ingradit
Și m-am iubit și-am fost ranit, mi s-a frant raza;
Imi las dorințe, locuri, o cernita emfaza
Și ma restrang idilic din prozaic devin mit!
Imi rescriu lanțul de-ntamplari iar neștiute
Dar cu un dram din altele ratate;
Sunt iar fuior, o boare-n fum de libertate
Fugit din corp ce-l vad se cațarand pe stancile abrupte.
Ingheț, irig din apa-mi și mi-aștept golit
De timp; ascult un semn de-a fi din nou
O pensula-n culoare pe-un panzit tablou
Crezand c-o zi voi fi un fir de savaot!
11.12.2011
|