de Daniel Aurelian Radulescu
Epuizat se scurge timp de nopți geroase
Și lungi de-au fost tot nu-i odihna-n mintea-n plin de negru
Zdrobindu-și liniștea in scrașnetul de talpi ce calca oase
Cernute albe dinspre cer, acoperindu-ne de-a intregu.
E alb in nuanțele pana la negru tot pamantul
Și pomii sufera cu crengi chircite de-atata dezgolit,
Neacoperiți de penele cantand nu mai adie vantul,
Doar se razbuna aiurea se urland țepos in viforit.
S-au deplasat ghețarii, aisberguri, ninșii poli
Pe acest taram, pe case le ingropand cu totul
Cu animale, oameni, blocuri le facand atoli
Și strazile-s doar șir de dricuri albe carand mortul.
Parca nici rozul, galbenul, grena, topazul nu ajuta,
Pereți ițesc exotic, dar morb crud nu cedeaza
Tot griu murdarind dalbul, nea aspra-i praf batuta
Și sat, oraș, o țara, tot, lumea iar ierneaza.
24.02.2012
|