de Daniel Aurelian Radulescu
plecat de atatea ori, din tot atatea locuri
și inspre alte, multe, fara nicio intoarcere,
poate fi cauza nostalgiei, cantonata ca in carcere,
a melancoliei gandului, izbucnit focuri,
pentru ca mintea nu accepta pierdere,
iși amintește singura -pleonastic-
prinsa intr-o fizica de lege trei, explicație un pic futila, plastic,
obligand corpul la recul, de-o dezmierdere
și o intrebare ar fi atat naturala;
ce se petrece la plecarea ei, a minții, definitiva,
ori reculul poate a fost mai inainte, o eschiva,
de aceea in fond ne indreptam spre inapoi; cum pacientu-i numai dupa, dupa boala!?
21.03.2013
|