de Daniel Aurelian Radulescu
Te-oi mai gandi la mine, cu ochii duși in pacla
Din pleoapele adunate un pic, sa nu ma pierzi,
Ascunsa, c-un creion ce dinții-l țin sa rupa,
Palpitand piept de-atins, de sani Te-oi mai dezmierde?
Te intinzi sub soare cald pe-așternut de felina,
Un iar, de dimineața, plapand, retrasand visuri
Pe oglinda in cristalin, ce-o poza iți anina,
Incolacita nod, in zbor planand abisuri?
Tresari o clipa, scurt, crezand ca vezi aievea,
Pierduta regasești arome in suveniruri,
Cand s-a oprit și timp și epileptic vrerea
In spasm de aer, stand, in tample simți deliruri?
Te-ai vrea sa intinzi mana și sa atingi trecuturi,
S-auzi șoapte pe piele, simți dinte infipt in buze?
Ai șoldul moale, pantec și pubis in saruturi
Și intr-un tarziu raspunzi, la soț minciuni confuze?
05.04.2013
|