de Daniel Aurelian Radulescu
Cand sunt plecat, vreau sa ma intorc
Tot vesel, cand tristeți apar;
La ras, emotiv, lacrimi storc
C-am fost ferice, ieri, macar.
Indragostit, sunt inșelat,
Iar cand inșel, mai mult iubesc;
Ca și-n amor nu-s cel din pat
Și din taceri ma povestesc.
La munca, stau de oboseala
Și obosit, mereu muncesc..
Sa mint, n-am nicio osteneala
Ca adevar sa deslușesc.
Tacerea, vad, e-o provocare,
De nu spun da, la ce-i un nu;
Cum treaz, iubesc pe inserare
Și noaptea-i zi, de-un ieri acu.
Sunt credincios și-njur toți dracii,
Cu popi, cu toții evlavioși
Ajunși bogați tot ei, saracii;
Pacat n-au doar cei pacatoși?!?
Promit, doar ce nu cred chiar eu,
Ca daca ar fi, nu s-ar promite
Și vorbe goale, nu e greu
Ca fapta-i spus de-adus aminte!?
E tot contrar, cum intra iese
Și vine-i pleaca din alt loc;
Cum sunt satul sa tot imi pese,
Cand toți un, una-s is și eu ioc!
25.03.2013
|