de goeteri
Cumul, de strigate in timp, neauzite,
De suferințe, fara de ieșire
In talazul minții, diabolic in iuțire
Cu pravaliri, haotice-n simțiri zdrobite.
E lipsa de suport de ambient,
Cu rezultat fatal in consecințe
Și false rezolvari, de suferințe
Sfarșit, prin anacronic accident.
E lipsa crasa de comunicare,
Ce ar spala reziduri de eșec
Pastrate-n sumbra capa de "eveque";
P-ascuns exorcizata-n condamnare.
Vina-i a celui ce nu moare,
Ce este partener, amic, parinte,
Indiferentul, far' de har, ce minte;
Ei niciodata nu au vina, de-ntamplare.
Traim, printre conștiințe-n deficit,
In egoism, ne exersam demonul.
Suntem absenți, la lecția cand "omul"
Ne este seaman Și-l tratam invinuit.
Sinucigașul, este-o ultima strigare;
Ecou așteapta dintr-o lume stramba
Sa-i vie salvator, sa poata s-o infranga
E-n disperarea-i ultima sa nu se mai omoare.
14.07.2010
In memoriam, pentru Madalina Manole
|