de goeteri
Cumul, de strigate in timp, neauzite,
De suferințe, fara de ieșire
In talazul minții, diabolic in iuțire
Cu pravaliri, haotice-n simțiri zdrobite.
E lipsa de suport de ambient,
Cu rezultat fatal, in consecințe
Și false rezolvari, de suferințe
Sfarșit, prin anacronic accident.
E lipsa crasa de comunicare,
Ce ar spala, reziduri de eșec
Pastrate-n sumbra capa, de "eveque";
Pe-ascuns exorcizata in condamnare.
Vina-i acelui ce nu moare,
Ce este partener, amic, parinte
Indiferentul, far' de har, ce minte
Ei niciodata, nu au vina, de intamplare.
Traim, printre conștiințe-n deficit
In egoism, ne exersam demonul.
Suntem absenți, la lecția in care omul
Ne este seaman și-l tratam invinuit.
Sinucigașul, este o ultima strigare,
Ecou așteapta dintr-o lume stramba
Sa-i fie salvator, sa poata, s-o infranga
E-n disperarea-i ultima sa nu se mai omoare.
14.07.2010
In memoriam, pentru Madalina Manole
|