de goeteri
Sa-mi spui de cate ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
intunecate sa-ți descui
din ceața, frigul sa-ți rapui.
Sa-mi spui cand nimeni nu te-aude
și-ai vrea sa strigi și lumi sunt surde
s-alerg, sa ma anin de-un cui,
sa-ți fiu icoana, rugi sa pui.
Sa-mi spui de nu mai poți sa zbori
de prinsa-n mreje sa-ți tai sfori,
sa-nnod in cozi de zmeu, sa sui,
sa te port fulg de vis oricui.
Sa-mi spui cand nu mai ai speranțe,
sa-ți compun versuri la romanțe
sa-ncante timp plecat hai-hui
in urma-ți ca-i al nimanui.
Sa-mi spui de-mpreajma iar sa-ți fiu
cum voal de par, miresmi sa-ți țiu
sa nu se-mpraștie nu știu cui,
ce nu pastrez, caci alta nu-i.
Sa-mi spui in gand -ca tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amarui-
de cum ești tu, sa-mi spui, sa-mi spui.
Sa-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, sa-mi spui,
sa-mi spui tot ce nu poți sa spui;
ca inger eu iți sunt, de-mi spui
Sa-mi spui tot ce-ai fi vrut sa spui,
sa-mi spui ce n-ai spus nimanui,
sa ma topești de glas ce spui
Sa nici nu fiu, de tu nu-mi spui!
15.04.2011
|