de goeteri
O respirație, ca un parfum intr-o eterna briza;
S-alunge, ștearga ganduri negre, sa dea zambet
O santinela, cum in mare-i paza la inec baliza,
In talaz neliniștit de doi, perpetuu-n unic umblet.
E mana efilata, data-n dar ca pe un fir de floare
-Mereu se-nmiresmand culori d-esențe calde, dulci-
Trecuta-n par cu drag, topind rutinele-n candoare
Și-ncolacind fior strans in scurte nopți vise prelungi.
Este-un strain de neam ce-a zis eternului odata
"Da!" S-a dat definitiv -uitand ce-a fost- cu tot ce e, ce are,
Jurandu-se -ce-n lume tot dispare-ncet, incet- o devotata
La bine și de-i rau, sau neștiut și chiar de doare, doare.
Dorințelor fierbinți e raza de racoare din caușul lunii,
E nesfarșita tare, se sfarșind de-amor fragila cum o apa;
Se curge langa tine imperceptibil gheața ințelepciunii,
Ca-i și alb puf de nea sa nasca un suras, sau lacrima sub pleoapa!
E pasul ritmic cunoscut ce-l simți din gloate, haos; ea e, vine
Mereu acasa, in cuib ce așterne și se-ntinde-n alb cearșaf
Is aromele de stat la masa, mangaieri cu sangele din vine
Cand freamata docila-n pat Sau muza, e o arie de-un fonograf.
E prelungirea-n viitor -c-altfel n-ar fi nicicum- iubita mama,
Simbol rostit pios o viața de-ai ei fata, drag baiat.
E o Eva oarecare daruindu-și trup de casa, ce-și traiește drama
Langa erou-ales, de mana, braț la braț inamorata de-un barbat.
Este pe rand emoție, o prietena, iubita, amor, amanta abila
Ce inima deține-ntr-un sechestru scump, ea! Idilizand hoția
E aur in inel pe deget! Cea ce o saruți coperți, roman fila cu fila!
Fara ea lumea nu-i, caci n-ar avea iubirea cin' s-o ție E soția!
28.10.2011
|