de Daniel Aurelian Radulescu
Ah, doamne cat de rece sunt;
o umbra mangaind pamant
cu talpa ce ma-nalța-n zare
sa-mi agaț palmele de soare.
Și cat sunt de neputincios;
nici insumi nu-mi dau cald, geros
raman, nici lumanare
nu sunt, doar tanjesc soare.
Mi-am ascuns inima-n adanc;
sa n-aiba frig in tremur strang
și ultimul pic de sudoare
sa-l am in arșița de soare.
Fac cald și eu un pic din mine
doar cat sa fiu la altul bine,
sa-l am și eu la rand; cand doare
o mana calda sa-mi dea, soare.
Ma minunez pe zi ce trece
-cand cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit racoare
sa-l faca cald, o pata, soare?!
O zi, ca mine el va fi rece, oare?
27.04.2012
|