de Daniel Aurelian Radulescu
Ce liniște-i cand doarme un cațeluș
Inghemuit, topit Cum se scufunda
In moale somn al corpului de pluș
Cu tresariri ce-i mișca guleraș cu funda.
E parca numai cap și-un pantece rotund
Caci labele-i sunt doar firave mreje
Chircite langa trupu-i și le acoland
Spre umed bot ce-n par ii da varteje.
Din cand in cand tresalta, vrea s-alerge
Și aproape in latrat iși exerseaza voce
Ce nu-i știam, ca nu-i de mult de merge
Și se destinde iar reescapat de-atroce.
Ma simte alaturi și se-ntinde alene
S-atinga definitul care ii da speranța,
Ca e un singur lumii de intamplari viclene,
Primejdii da-i sortitu' de a mea siguranța!
Și s-a trezit mirat la glas suav, de-o dincolo de clanța
09.03.2012
|