de Daniel Aurelian Radulescu
Aștept demult sa-mi treaca Dumnezeu la poarta,
Sa-i spun c-am fost cuminte rau, o viața
Ce-am inșirat, necazuri, perlele pe-o ața
Și sa-l intreb cate ceva despre a mea soarta.
Mi s-a incețoșat privirea in lungul așteptarii,
Ma obosind de atatea treceri, numarate
Pana s-au scurs și numere și-au fost uitate,
Se raspandind pe rand in glodul așternut cararii.
Am auzit, ca s-a oprit dintr-o intamplare
La cineva și aș fi vrut sa pot sa știu
Cum sa-l ademenesc, sa-l am, cat nu-i tarziu
Și cui sa ma adresez sa-mi dea vreo aprobare.
Stau neclintit, cu pesimist crez in speranța
Ca-mi va trimite un sol macar, de ascultare
Și-l caut, cand și cand, prin case cu altare,
Sa il invit.. sa nu ma uite, ca pe-o zdreanța!
06.05.2013
|