de Daniel Aurelian Radulescu
insinuat, fara vreun expeditor palpabil și fara vreun traseu anume
și totodata, dintr-o data, nici banuit macar, fara vreo prevestire, ca din alta lume,
brusc schimba plan, facut cu atat de mult detaliu, dupa lungi, profunde explicații
și pur empiric, parut fara noima, rupe film, totul se pravale in aberații
doar firul de paianjen, nevazut, lipește-n funie și creier minte, suflet, corp,
rostogolind cu totul bulgarele fara adresa, sau nu, e lecuire, un anticorp
sa impiedice o geometrica multiplicare de rau antepropus, crezut un inefabil,
ce e-o scanteie oarba, o intamplare din intamplator destin, ce mana da thrillerul amabil
și intalnește apoi un bine, atata de nebanuit și din cu totul alte și alte sfere,
uitate, sau doar in imuabil parasite, pana la propria pieire, dorita ca pe-o avere,
ce nu va fi vreodata, s-a verificat, nu-i rezervata, nu a fost prevazuta-n portbagaj,
sau locu-i lipsa, așa cum și-umbra-n plina zi e, cea de schimba sens de o secunda-i gaj,
de unde vine tot, ca nu-i cum dupa o noapte, un sfetnic bun, este instantanee
ca o rascoala ce se isca, la inceput dintr-o prostie, tot așa cum curcubee
nasc culori din transparent și le duc arc la cer, ca apoi sa le coboare ca-ntr-un hipnotism
al boarei, arsa-n tonuri, randuite dintr-un haos, fara loc a ști, mereu un altul și altul spiritism
06.09.2012
|