de Daniel Aurelian Radulescu
Mi se apropie din nou zi, mai ar fi doua insa, parca,
Caci e trecut de ora trei, adaug peste, iar la numar,
La un calcul de cand sunt uitat fara padele intr-o barca,
Pe oceane, fara de busola, tot mai arar batut pe umar.
Incurcat, nu mai știu de fel de sa ma bucur pentru fiind,
Sau sa regret ca alții nu-s -ce i-am avut de leați, plecați-
Ca se invechește tot de cand s-au dus parinții, nefiind,
Nemaiștiind cu toți de mine, m-au pierdut, rau exasperați.
Cert e ca-n jur e-o bucurie, de pregatiri, domol, discrete,
Iar eu tot fara interes, cel mai puțin prezent și uitasem
Și acum deodata, brusc batran, cu inca un an incep regrete
De timpul n-ar fi calculat, n-ar fi intalniri, caci doar plecasem
13.02.2013
|