de goeteri
Tristețea a-ntalnit caderea
Nu știu de ce le-asociem
caci daca ne-nalțam,
ne pierdem și contact și prevederea,
necaz nu mai disociem
și "avortam"
Eliminați, suntem nimic,
intregu-i la intamplare;
in pierdere de-adrenalina
supus de limpic,
nu gasim scapare!
Și avem vina?
Neimportant a cui,
n-avem ieșire,
ne prabușim pe zi ce trece
Pierdut, iți spui;
ah, nemurire
is deja rece
Și nu-i scapare,
depinde veșnic de un altul;
orice ai face
importanța n-are,
e doar hazardul,
e o carapace
S-o spargi?
Nici vis nu e, s-a dus,
ești ros de neputința
cum bacteriofagi
specifici Ești intrus!
Caința
Nu-i indeajuns,
la mult abis, pericol e ieșirea;
Cand nu e oxigen
in azotat ascuns,
e grea reintregirea
Și-ngenunchem!
28.08.2010
|