de goeteri
Am frica, pentru notorietate
-Ca-i sigur numai o capcana
Ce prinde totul, lasa rana-
Pedeapsa de posteritate!
Motiv, n-ar fi, de-ngrijorare,
De-ar fi, valoarea, absoluta;
De n-ar nega, frumosu', o sluta
Bolnava de infatuare!
Am strania, certa, parere,
Ca lumea este-n "pic" de ura;
Din merit, face-o "aventura",
Din bine, bun, face durere!
Suntem o rasa-n interdicție
De-a promova valori umane
E-o lupta acerba pe ecrane,
Pe strazi, in ziare Contradicție!
Paradoxal, ne flagelam
Intr-o ambiție reciproca;
Nisipul, il pretindem roca,
De ura, nu mai cugetam!
E-o lume, parca, fara craniu,
Cu țel de-a se extermina
De ideal, de ființa sa
Iubirea o trateaza-n straniu!
Și-atunci, visez sa raman mic,
-Sa nu exist cuvant, povața-
Umil sa-mi derulez din ața,
In spectator, catre nimic
Contemporan sunt cu uraniul
Mortal -ce-l stors de energie-
Dar impotent, scriu elegie
Intr-un final Caci lumea-i straniul!
16.11.2010
|