de Daniel Aurelian Radulescu
Sunt ca o apa in minimum trei stari;
Ori mintea calda, m-aburind spre zari,
Anost doar ma curgand, ca timp sa treaca,
Pana o sa ingheț, albit și gura o sa-mi taca
Sau forma seaca, cand nu sunt, de sublimat,
Sa m-absorb singur, sa revin din dur, armat
Din ce-am rețea, o plasa toata numai fire,
De ce-s in fond, opacul mat, sau stralucire
Sarat ca marea, ce-am depozit pentru lacrimi,
Sfințit pe fir de busuioc, sa iert din patimi,
Amar ca fierea, cand necazul nu ma scapa
Ma ține strans, indiguit in mine apa!
In fond esența-i ca-s fluidul, gheața-n amintire,
Ce ma topesc, cat de mic semn am, de iubire
15.03.2013
|