de goeteri
Nu pot sa cant pe codrul
Ce n-am simțit aproape,
Vecin de unde am zborul
Un palc de doua ape.
Și l-am copilarit
In veșnice urcușuri
Pe Ciobul povarnit
M-am dat pe derdelușuri!
N-am fost atras de munte
-Mereu semeț, jilav-
Nu-l vreau, tample carunte,
Imi da suflet bulhav!
Nu-mi place abrupta panta,
Nici sa miros rașina,
Nu zbor in parapanta;
Urasc de nu-i lumina!
Ma simt neajutorat
Printre copacii falnici,
Frunzișul scuturat;
Ii vad soldați, nepașnici
Sunt veșnic copleșit
De-o neințeleasa teama
Nici vers n-am reușit
La codrul de arama!
Pacat ca n-am menire
Sa ma-npatrund faget;
Nu voi fi nemurire,
N-am darul de poet!
Dar am sinceritatea
De-a spune; imi place, nu
Nu-mi trafic libertatea
De-a-mi scrie sufletu'!
05.03.2011
|