de Daniel Aurelian Radulescu
Ce pun mai intai, cu litera mare?
"Tu",
cu siguranța
și nu
mint ca m-am pus la incercare
și eu, de unul singur, n-am nicio importanța
și sunt tot derivații, antonime
legate,
precum "Ți" e,
ce inseamna ca toți, sau ca toate,
ca celelalte, zise ale mele is anonime,
ce le port scrise-n palme, ca pe-o chiromanție
plus gand, ce e-n etern preocupat
de "Tine"
sfașietor,
de amintirile de bine
neincetat,
pana la paradox și nelipsita și tot mor de dor!
mai sunt;
e ziua "Ta",
e tot al "Tau"
și peste poate, "Te" , nespus intru' intimitatea mea,
șoptit, cum pulsu' de marunt
doar simț in juru-ți, un halou, subiectu' despre care se tot spune al "Sau".
06.11.2013
|