de Daniel Aurelian Radulescu
ma cheama EU
și-s provenit din mai puțin de-atom, de gaz,
cand nici de gand inca n-am fost,
aproape dintr-un vid
lipsit de-orice, nici cel puțin nucleu
is din milioane de priviri, din coate pe-un pervaz,
un disipat, amestec canibalic de pamant anost,
unit in frunze, flori și vietați sacrificate un individ
sunt, cosmosul in sine, inca neinceput,
o plamadeala de pe-o roata de olar,
crescut din propriile palme intr-o carnala argila
cu golul larg deschis deasupra, sa primesc ce curge,
tot din jur, din neștiut, știut
și-așa, puțin, ma umplu -nici pe mine nu ma aflu, abecedar-
deja ma pravalind inca bucata, intr-o sub-movila,
tot mai faramițat, ca bobul de-o clepsidra, un nisip ce fuge
pe-o plaja fara de sfarșit, amestecat infim; un fir de-al meu ce-așteapta un sarut
și-o fi vreun rand, unde sa prind vreodata-alt inceput?!?
04.11.2013
|