de goeteri
Stupid ne bucuram l-aniversare
Sarbatorind o pierdere-n caștig,
Deși suntem partași de ani-varsare;
Moment inubliabil, cand destinu-mi strig
Ne pacalim c-o falsa reinviere
La fiecare primavara noua;
Amarul trecerii crezand ca-i miere,
Increzatori ca viețile sunt doua
Ne pravalim in pat, spre dimineața,
Neștiind ca noaptea-i numai o himera
Ce poate dainui-n sfirșit de viața
Avut ce-l pierdem, ca pe-o efemera.
La slujbe ne-nchinam umili la sfinți,
Facand un pact, nescris, cu a lor moarte
Ne pierdem timpul, precum scoși din minți
Și nu petrecem, ne-mbuibam de carte.
Producem bunuri -indobitociți,
Sculați cu noaptea-n cap, sa ne uzam-
Nici nu gandim, la ce-am fost prorociți;
Sa putrezim golași, cand destrupam!
Ne procreem, fara sfarșit, in copii
Ce-avem ca o oglinda-n timp ce trece;
Familii facem, clan cum interlopii,
Crezand ca stapanim timp ce petrece?!
Oare de ce nu calculam și moarte;
S-o programam ca pe-un buget de-a fi?
Tot evitand gandul, ce ne desparte,
Cu crez ca nu va fi ultima zi?!?
30.10.2010 |