de goeteri
Ating din alte timpuri chip și trup
pe folia-n revelator de alb și negru,
sau imi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.
Am simțul fizic, pertinent convins
ca poza nu-i expunere simplista;
e-o parte, pojghița, d-existul prins
teleportat nano-fugarul ce exista.
Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
ma-mpraștiind, de-am șansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de tele vizor
un material, o sticla-n carne ș-oase.
Oglinda nu-i o simpla oglindire,
e sigur purtatoare, o interacta.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfața-mi, cromozom Cu ea ma poarta.
E cum mirosul nenascut, doar simț,
e-un teleport de iz, un duplicat
minuscul, o materie-n presimț
in nari, axoni, in creier partajat.
S-atingi cu mult fior și film și poza
și-oglinda, de-un plecat! Sa-l simți din trase!
De-adulmeci din miresmele de roza,
le ai in piept farama din terase!
Atingeți-va-n dor de ilustrate
-pelicule, imprimate-n negru, ardent,
hartii, celuloid, retina, nestemate-
nu-s fum trecut, sunt chimic element!
Și vis nu poate fi doar o himera,
imaginea-n materie e o purtatoare;
cum mingea pare-a fi un gol de sfera,
da-i conținut extins intr-o teleportare.
Sclipirea doar lipsește ca volum;
sa fii și-aici și-acolo, in integral
instantaneu, real și gand, atunci-acum
teleportat micron și sol și sor Astral!
03.06.2011
|