de Daniel Aurelian Radulescu
Se naște el, Pamantul, cu fiecare ființa,
Ingurgitat și pus la loc ca o icoana,
Ce face din bucați, de secte, o credința,
Ca fiind el, altfel pururi Renaște om, iguana!
Se moare, oare, Pamantul, de atata neștiința
Pierdut in dogme stranii, atate multe rele
Și-ar putea el sa curme atata neputința,
Cum a curmat deja, reptilele de grele.
Oare o trai, Pamantul, așa precum eu, ființa
-Ce nu-i sunt eu suprem, el este, el ma ține
Și nu suporta gravul, ce-l am ca locuința-
Nerecunoscator, plati-voi, o zi Ce poate vine?!?
11.11.2013
|