de goeteri
Am un dușman de moarte, timpul,
Ce-i singurul inexorabil, fara stop
Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop-
Chiar de divinitații, in cerșit, il stipul.
Il am cu marturii nenumarate
Pentru distrugerile-mi de proprietate
Vizibile; constrans din libertate
De-a avea dorințe noi, neexplorate.
Il pierd in fiecare zi, din ce-am avut;
Ma uit in juru-mi, oamenii se schimba,
Nu sunt la fel, vorbind aceeași limba
Urasc profund apelativul A trecut!
Ce schimburi chimice in creier imi produce
Dandu-mi impresia ca sunt mereu la fel
- In propria-mi introspectiva d-eternel -
Cu judecata-i cruda și final de cruce.
De ce nu se curbeaza timp, ci numai spațiu,
Sa-l fac un rond, sa ma intorc copil,
Sa fiu intr-un perpetuu viu exil
Veșnic sa fiu contemporanul lui Horațiu!?
13.09.2010
|