de goeteri
Imi amintesc -cum ieri e azi-
Ce-nseamna gustul aventurii;
Cum te simțeam pe fir ca arzi
Dadeai frau liber vrerii, gurii.
Nu aveai frica de barbat
-Ce-l auzeam intr-un fundal-
Aveai doar dor, sa-mi fi in pat;
Sa mori de gustul de carnal.
Ce zbucium, ca pentr-un final,
Epuizam cu dușmanie
Ne desfatam neteatral
In mii de acte, o nebunie.
Ne promiteam fidelitate;
Sa nu ne-atingem partenerii
-Tradații cu serenitate-
Eram excesul procreerii.
Ce s-a schimbat? Te vad și-acum,
Trecand cu aerul absent!?
De-ți ies in cale, iți vezi de drum;
Nu m-ai uitat, e evident!
Lipsește, is sigur, doar scanteia
Ce te-ar aprinde din mocnit
Și-ar face-n ciclu epopeea
Eternului desfrau iubit.
Ciudat; am gand des in tumult
Acum, mai mult decat atunci
Te-aveam, dar azi ești ca un cult;
Te simt mai fizic, 'n vis te-adanci
Sa-mi promit oare iar extaz
Sa ma intorc la desfatari?
Sau poate-s bun de Alcatraz;
Un exilat, hoț de-ntrupari?!
13.10.2010
|