de goeteri
Ce simplu-i sa nu-mbatranim;
Doar timpul trebuie oprit
Sa vindem ce-am agonisit
Saraci sa fim, ad interim.
Sa nu mai știm nimic din școli,
Sa reinvațam limbaj din carți,
Sa reinviem parinți ce-s morți
Sa ignoram, metehne, boli.
Sa ne jucam precum copii
De-a mama, tata-ntr-un fanar;
Sa nici nu știm de calendar,
Sa discutam vagi inepții.
Sa zburdam iar pe camp, pe deal,
Sa nu mai știm d-ora de masa
Fara de griji, de bani, de casa,
Sa schimbam viața-n ireal.
Timizi, s-avem cate-un sarut
Pe-o banca-n parc, pe dupa casa,
Sa umblam tunși, cu pilea rasa
Sa nu dam la vecini, salut.
Putem sa fim iresponsabili;
Sa facem case din nisip,
Sa umplem strazile in slip
Sa fim oricum, imperturbabili.
Sa ne jucam cu-ai noștrii fii
Razand de glume infantile;
Dormind pe stratul de zambile
Cu frunze platind datorii.
Sa ne lungim pe iarba verii
Cu ochii duși pe bolta nopții;
Sa credem meteorii sorții,
Sa n-avem grija reinvierii.
Suflet s-avem, din nou, de ingeri,
Sa ne luam timp de carabuși.
Regine, regi s-avem intruși
In vis, real fara constrangeri.
17.08.2010
|