de Daniel Aurelian Radulescu
Mi se trage asupra-mi, cu flinte, in psihoza
Și gaura-i gol și multele-s gloanțe
Și sangele-mi curge petale de roza,
Din seva de spin ingradit intre clanțe
De uși ce trantesc de pereți fara tocuri,
Pe zidul complet, ce de cap imi zdrobește;
Nebun, neințeles, sa se schimbe in trocuri
Ce inima-mi bate și țeasta-mi plesnește.
Doar ochiul ramane, de pleoape deschis
Și-o lacrima intr-una rasare sa-l scalde.
Și-n negrul pupilei e-o lume-n abis,
Ce-mi sta sa-mi mai țina maruntaiele calde.
Am vrut ochi de-o clipa-n relaș sa clipeasca
Și storul s-a-nchis pe vecie, tenebru
De glonț sfartecand la ieșire o fereastra
De timp Spre sfarșit de-un hazard dezintegru
28.05.2012
|