de goeteri
Tulburator, cum raul crem de-nnamoliri,
Mi-e sufletul ce l-am cauș de vise.
Ma curg din pisc, printre caverne imprecise
Cota sa-mi cresc, sa moștenesc slaviri.
Am stavile nenumarate-n stanci taioase
Cu rasariri inopinate in valtori,
Am piele fina, brațele neputincioase
Sunt scrijelit, lovit, sunt fracturat, in mii de ori.
Imi curge-n contrasens curent continu
Pe cai neuronale, din centrala minții
Cu stapaniri, ce am genetic, cum parinții;
Sa n-am implozii, sa raman un rectiliniu.
In rictus stau, scrașnind pios din dinți
Din pete-ntunecate-mi fac fundal
Le scuip petale roșu-aprins, ca din furnal,
Sa ard in scrum, sagetatori fierbinți.
Pedeapsa s-am, de merit, fara pronunțare;
La tot ce lumea "potrivește"-n neputințe
Sa reușesc sa-ndeplinesc, la toți voințe
Sa fiu definitiv, la lume, o justificare!
30.07.2010
|