|
Tămăduire
|
|
de goeteri
Tulburator, cum raul crem de-nnamoliri,
Mi-e sufletul ce l-am cauș de vise.
Ma curg din pisc, printre caverne imprecise
Cota sa-mi cresc, sa moștenesc slaviri.
Am stavile nenumarate-n stanci taioase
Cu rasariri inopinate in valtori,
Am piele fina, brațele neputincioase
Sunt scrijelit, lovit, sunt fracturat, in mii de ori.
Imi curge-n contrasens curent continu
Pe cai neuronale, din centrala minții
Cu stapaniri, ce am genetic, cum parinții;
Sa n-am implozii, sa raman un rectiliniu.
In rictus stau, scrașnind pios din dinți
Din pete-ntunecate-mi fac fundal
Le scuip petale roșu-aprins, ca din furnal,
Sa ard in scrum, sagetatori fierbinți.
Pedeapsa s-am, de merit, fara pronunțare;
La tot ce lumea "potrivește"-n neputințe
Sa reușesc sa-ndeplinesc, la toți voințe
Sa fiu definitiv, la lume, o justificare!
30.07.2010
|
Pune poezia Tămăduire pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|