de goeteri
Ma trec pe zi ce trece cu ora sau minut,
Stingand dintr-un menit de vis crepuscul
Și numai eu ma vad inca de la un prim sarut;
Ma trec pe lang-oglinzi și trag cu ochiul
Și m-amagesc ca sunt mereu același, retușat minuscul
Zicand; "Sunt mult mai bine c-alții!" Mi-e deochiul!
Ma trec o gena in urme de urmași
-Ce-ar fi ai mei- m-aseaman, omenire
Dar tot eu nu-s de-al lor, nu-i am chezași
Ma trec cu un profund, adanc, regret
Ca nu rezist cand știința va cunoaște nemurire
Ma pacalesc ca vreau C-o sa ma mai repet.
Ma trec, nevrand s-o fac cu obstinența
Crezandu-ma deasupra celor ce-au trecut și s-au uitat,
Dar n-am alți aliați, nu-i nicio penitența;
Ma trece gandul c-au fost toți la fel,
Gandul; "Ce unici suntem, pierderea-i un prematur pacat!"
Și am ascuns raspuns, verificat Nimic nu-i eternel!
07.03.2010
|