de goeteri
Nu-i deloc noua hada rușine a spurcaciunii
Ce-mpraștie excremente impuțind harul lumii,
Dar parca n-a mai fost in istorie o alta
Mai lașa, vanitoasa (la greu, te lasa balta)
Și fura și se plange ca n-are bani de trai
Și munca o uraște, vrea traiul pe vatrai
Cerșind la infinit sponsor-izari Temei
Avand lenea de gaj, "full"-tampa de idei
Politica o face doar prin tradari, ruine
Din cei de jumulit Raul altuia ii e bine!
E pururea avida, ca-ntr-un razboi civil,
Sa-și puna insași piedici, sa-și cresca pe copil
In cultu-escrocheriei, al școlii pacalite,
Al furtului de-averi, de case neplatite.
Caci Terra ii e datoare sa ii plateasca dari
Ce-nfașca de prin banci, visand falimentari
Sa scape, ipocrita, facandu-și legi nedrepte
Și masochistic rade detronand vechi percepte
Ce alții au tot cladit, cast, in naivitate
De vorbe strinse-n mana și oda la dreptate!?
Elita, educația, stil, clasa și cultura,
Onoarea, demnitatea, citit, literatura,
Bun simț, cinste is defecte atot stanjenitoare
In balaceala neagra, zoioiasa, impuțitoare
Și "regi" și "imparați" sunt titluri țiganești
Cu tiare, lanțuri, ghiuluri, "palate-mparatești".
Din furt, proxenetism, cadouri Iliești
(Țiganul comunist, ce tradator cinstești
Și l-ai lasat sa-mparta lingourile sfinte)
De vechi mineri, din moți, puși sape de morminte
In mineriade sumbre!!! Și cu urmași la fel;
Un securist-matroz, cu vis ca numai el
Și neamul lui de proști, de proaste preacurvite
In gaști de "nași" de clanuri, mereu redenumite,
Viseaza coșmarește moșteniri de prostime
De-analfabeți, de "missuri" nu visuri la mulțime,
Manjind -scursoarea lumii- și Rege, Dinastie,
Iși preamarind borfașii ce-adora de hoție
La drumul mare, in secte, guvern, la datorie?!
In judecați strambe Strassbourg nu prididește
Tot sa repare-n van ce "magi strat" greșeste!?!
Biserica-i rapace, nu știe daruința
Și cumpara pe luate și morți, nascuți, credința!
Perverșii-n straie-n jeg striga dansand ca "n-are",
-Cu aur greu la gat, la maini, urechi, picioare-
Iar sufletul și-l vand pe-o punga d-aracet,
Votand inept calaii ce-au fost și-s iar "perfect"
S-o duca la dezastru pe țara fara vina,
Tragand și Europa la fund O radacina
De buruiana rea -ce-o lume-ntrega-i striga
Și vrea s-o scoata, o rupa, in scrum sa o infiga
Și sa se scape, oh, de putregaiul ranced-
Dar nu se lasa, e malul, de fund negru și lanced,
Ce se lipește, trage și crede ca e leacul
Nu-și vede narcisista ca-ncet iși face veacul!
PS
Iar lauda și-o face pe trei țanțari ca mine
Care-am fugit de scarba și-am muncit greu, pe vine;
Ne-am instruit onest pe bani greu caștigați,
Ce numai de-i trimitem, suntem "de-ai noștrii", "frați"?!?
Dar daca-ncerci sa spui, sa construiești, s-ai cinste,
Te trimite-napoi și-ți ia tot ce-ai Te minte!
E asta națiunea rușinii; un popor
Ce-și clama stralucire pe-un moț mirositor!
Și ma dezic de ea, de el, ca nu ma au!
Mi-am luat rucsac de munca și suflet doar sa dau
Un univers, valoare, munca, cinste, dreptate,
Cultura, onoare Țarii, o casta eternitate!
24.09.2011
|