de Daniel Aurelian Radulescu
Muzele curg in picaturile de ploaie,
Cazand pe sticla in mici, prelinse lupe,
Sa caște vazul simțului, sa inmoaie
Sufletul, din de neatinsele-i redute.
Imaginea e in film alb-negru,
Ca o pelicula invechita in deformate strii,
Saltand gandu-n eter in zbor peste tenebru
Deasupra a ce-ntind palma, in lacrimi ude Vii?
Se inșiruie raspunsuri in ropote marunte
De-un vuiet perceptibil, cuvinte banuite
In pipait de tample cu de inceput carunte
Langa o lama in sange, din vine dezlipite.
Un rau roșcat, de muze, se scurgand istovite.
10.11.2013
|