de goeteri
Mereu tarandu-se pe jos, cel mai adese,
Se agațand dezesperata-n ganduri sau pe ziduri,
Plecata-ntunecand in zapeziri, in friguri,
Sa nu-i fie vazute detalii, a fi ințelese
Iși trage seva ființei in incolor, neantic,
Lasand dara din miezul de unde-i sunt semințe
E copia luminii ce-o aspira-n sori, putințe,
In halou-nconjoarand-o discret sedus, romantic.
Tipar diform prelung, de neutrini high-speed,
Mesaj de existența, cand doar difuz se arata
E simbiotic pura; doar ei sursa nu-i scapa
Și moare totodata! De nu-i ea, umbra, e vid!
26.09.2011
|