de goeteri
O broderie alba sta pe-un scaun, ca o spuma
Și-un fin miros de o racoare calda se strecoara
Printre mobilierul lacuit de ochii ce-ai lasat sa ștearga orice urma
De-atingeri E dormitorul; un iatac de-amor in rama, dintr-o vara.
Și pieptanele, langa un ruj, zambește cu toți dinții
Sub buzele-nroșite diafan, sculptate-n lemn
De abanosu-ți par in mladioase fire, de-un penel din baierale minții
Ce le aduna-n fald de vis senin se-ngemanand de-o acolada-n semn.
Ma scutur de crampeiele amețitoare, ma reintorc la sensuri
Lasate-n fin contur de aceleași buze, pe-o ceașca de cafea
Ce-s poarta-nca suras Pe un spatar, de alt scaun, in fine dresuri
Și pe cearceaf, sta perna indoita-n logo-ul ce-ntind "Nu ma uita!".
Și aer ce respir și-a luat subtil un iz d-identitate
Și pe-o hartie-n scris, e-un inceput de "Eu"
Și-o lumanare palpaie-n cauș de ceara, pe-un fitil de-o noapte
Din care a ramas doar vis in palma desfacuta, c-un fileu
27.08.2011
|