de goeteri
La sticla lupei se marește uratul
și nu ne mai oprim sa-l studiem
ca sa-i descoperim frumosul
este la fel cum lutul
modelat; din mazga-l recreem
in urne, sa ne pastreze din cenușa osul.
Cat de inșelator e totul!
Cand pana și oribilul-n extrema
-doar ca-i atat de rar,
chiar de-i un pic otravitor- decoctul,
mai vindeca Și dandu-i aerul de diadema
și-njuratura-i tot vocabular!?!
Și stam, alaturi, impreuna,
mult timp, pana cand ne increțim
pana și inima; nu doar cornoși
de riduri Și din juramant, arvuna
p-un inel, am invațat chiar și așa sa ne iubim
pana la moarte Ca urați frumoși!
Și-atunci, oare frumos este
un ou, un pui, bunicul,
un trandafir, ciulinul,
postum-biografia, o poveste?!?:
Și din cordon ombilical, buricul
e oare bucațica mamei, el, sublimul???
Uratul e frumos?
Cum mierea; care-i la un loc, cu ceara lumanarii și veninul?!?
27.08.2011
|