de Daniel Aurelian Radulescu
Cand ma mai plang,
Mi se ciupesc din strune,
Intinse, aproape a rupe, bune
Cat inca nu ma frang.
Cand ma despart,
E ca și un ecou,
Ce se intoarce afazat
Tarziu și deformat de hau.
Cand inca mai visez,
Sunt ca un curcubeu
Plin de culoare; crez
De-un arc, pe-un defileu.
Cand plans și el dispare,
S-a dus și strigat, struna,
Culoare pe uscat se moare
Cum o padure, asecand arid, sub duna.
30.03.2013
|