de goeteri
Personaj simbol de ratat;
Exempl-unei comune fade
Unde din viața timpul roade
In palme mari destin crapat.
Este un papușoi de ceara
Topit in mințile golașe
Ce cred in școli de prin orașe
Ce idolu-a urmat cu fala.
Ii reprezinta inteligenți
C-un an facut la facultate;
E geniul cel cu multa carte
Ce face proiect la petenți!
Este talentul pur, schematic,
Uitat intr-un burduf jegos,
Ajuns un cerșetor zelos
Pe vorbe pentr-orice tematic.
Etilizat ieftin in doze
De spirt sau de rachiu "murdar",
E veșnic negru, cum gratar
Și-ndragostit sa ii faci poze..
Identitate nu mai are
Caci și-a pierdut-o undeva
Și nu-i se va renuvela;
Deci niciun ban! Nici de mancare!
A primit insa ajutor
De un WC ce-i este casa
Pe-o curte hada, rapciugoasa;
Sa stea Pamantu-i drept covor.
Iarna-i mai negru, afroid
De cauciucurile arse
Sa-și scoata frigul de la oase;
Caci e și el "humanoid"!?
Ce degradant se pravalește,
Pe zi ce trece-i tot mai dus;
Nu-ți mai citește de Iisus,
De viața nu-ți mai povestește.
E simplu, doar o excrescența
De-o tagma-n curs de prapadire;
Este-un rebut de omenire
Aflata-n dispreț de prezența.
Transfigurat din fastuos
Devine o paiața-n țoale
Intortochiate, rupte-n poale;
Vede anevoie, mai cețos.
E totuși inc-un emblematic
Ce trebuie sa-l vezi pașind,
Vorbind mai tare sau tușind;
Un fost simpatic antipatic.
Nici nume nimeni nu-i mai știe,
E simplu locului cutuma
Nevruta, dulce amertuma
Care-ți recit-o poezie.
Mi-era precum un cert erou;
Deunazi iar l-am cautat
Sa-i dau mancare, de-mbracat
Dar niciun glas, niciun ecou.
Din intamplare-am un raspuns,
Dar nu-i al lui E-un cineva
Ce-mi spune; "Nu-l mai cauta!
Țuțu-a murit, ii era-ndeajuns".
Ca un facut predestinat
Doar moartea l-a repus pe rol;
Cu toții nume i-am aflat;
"Petre Mihai și-a dat obol!"
Am inca poza-i intr-o carte
Din timpul cand imi recita
"Luceafarul", la o cafea
Și-l am acum o alta moarte..
15.04.2011
|