de goeteri
Imi duc culpabil crucea cu semn de ortodox
Oriental, de patimi cu nesatui de sange
Ce-i am, plini de pacate, negrii precum un cox
Pe lanțul plin de gene de un popor ce plange.
Și ultimii-s mai rai, ca le-s ostatic, is vii,
Imi scrijelesc perverși pielea, mi-o iau cu gheare
Și morții mi-i reneaga, ma mint, te mint, sa știi
Ca sunt benefici, sfinți, calcandu-ne-n picioare.
Sunt curve mișelești ce-au lins in scurs de bale
Tiranul prost și mandru de-un neam ingenunchind
Și-apoi s-au șters la gura și-au facut semn de zale
De lanț, spunand c-au fost ei pedepsiți Ranjind.
Așa-mi ranește suflet Ion, zambet de crime
In haita cu Adrian, un Gelu ma sfideaza
Cu ochi de asasin, Petre-i rai de ruine
Și toți iși joaca rol, iar Sergiu-i dirijeaza.
Și-s mulți ca tagma-i mare, aceeași-s dealtadata,
Cu toți martiri pretinși ca-s ei pedeapsa-n sine
Și cred ca dand din ce-am, biserici facand gloata,
Iși spala creier, sange, in preoți ce-s mulțime.
N-am invațat nimic, refuzam invațatul
Și de la alții puri și moi cum catifeaua
Și de la cei de-ai noștrii, fugiți riscandu-și datul
Ne autoflagelam tot invocand beleaua.
Suntem fara noroc, ce l-am inmormantat
Cu Rațiu, c-un Coposu și-nmormantam cu Rege,
Caci ce-s scursuri noi credem, nu un Havel arestat,
Ce-a suferit și-a scris cu sufletul pe lege.
E simbolul Vaclav, de-o lume ce-i apusa
Și de-un popor tacut și demn, lovit de soarta,
Impins de raul estic, de libertați rapusa,
Ce și le-a vrut popor și-o țara vruta moarta.
Ii plang astazi pe cehi, slovaci, il plang pe Havel
Vaclav, il am exemplu, ma plang amar pe mine
Ca n-am avut noroc, traiesc in Turnul Babel
De hoți, analfabeți, de proști, corupți Nu-i bine!!!
23.12.2011
Inchinare lui Vaclav Havel, dramaturg martir și
fost președinte al Cehoslovaciei,
cu ocazia zilei inmormantarii.
|