de Daniel Aurelian Radulescu
Un standard, de cotație in baremuri stricte,
Probat numeric in reguli acceptate
De-o masa-ținta, evitand delicte
De impostura, fals, duplicitate.
In plus, e merit ipotetic, sau palpabil;
In minus, pierdere, doar presupus avuta.
Adesea-i doar un acceptat valabil,
Iar fara, e cautare-n ieftin neceruta!
E relativa, in afirmații partizane
Și absoluta, ar fi, de-i intrinseca;
Cum in conducere-s numirile profane
Ce carte-au raft de lemn, biblioteca.
Nefericirea-i ca-i așa profund subiectiva
Și-n sinea ei credula-i, renegata ades;
E-un demodat cotidian, este o arhiva
Un praf dintr-un alt timp, valabil tot mai șters!
Este o extincție de amfitrioni, mecene;
Doar superfluul cras, tembel, e-n cautare,
Caci și cerința și oferta s-au decis s-antrene
In jocul nulitații, reciprocul, lipsa de valoare!
14.06.2012
|