de Daniel Aurelian Radulescu
Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme
Raman de fel, vertiginos.
Chiar daca uit de azi pe maine
Și doar in gand mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o paine
Ma coc la foc, vertiginos.
Și in pareri de am motive
Cum cainele de arțagos,
Ma exprim fara invective
Doar ma latrand vertiginos.
Am simțul inca, cred, un bun
Sa ma conduc dupa miros;
Sa știu de e rahat, magiun
Și sa nu-nghit vertiginos.
Sunt chiar la zi și cu jargonul
Și ma prezint un tip bengos;
Ma cultiv sa nu fiu afonul
Inept cu iz vertiginos.
Calit de-atatea experiențe
Timidul nu mai e fricos;
Ma tituland in competențe
Ma delivrez vertiginos.
Mai stoic, mult mai taciturn,
Nu mai sunt veșnic bucuros
Și vanzatori de vis conturn
C-am inca tact vertiginos.
Și stralucesc de sanatate
Cum marul roșu gaunos
Și-n cod grav de calamitate
Ma prabușesc vertiginos!
In aer de celebritate
Respir, tanjindu-l norocos
In endorfinele umflate
Ce-mi dau vertij vertiginos.
Sa nu mai prelungesc suspansul
'n emblema ce-am de caraghios,
Consider ce v-am dat avansul
De-un expirat vertiginos.
Așa ca-mi iau timp sa inspir,
Sa ma vand veșnic amoros
De muze; pe femei sa-nșir
Intr-un carnaj vertiginos
16.02.2012
|