de goeteri
Nu-i materie viața, este pura energie
Nașterea ii e amnar, valvataia-i faclie.
Inceputu-i fragil, intețitu-i cu suflul,
Roșu-i este sclipirea, rug ii e inceputul.
Vantul nu o doboara, ii da inalt, o iuțește
Apa ii este ardoarea, in inec o sfarșește
Emanația-i suflet, cum fuiorul de fum;
Rece are sfarșitul, prin carbune inspre scrum.
Focul viu e de tanar, trosnet da in scantei,
Zgomotul il inalța, exploziv in idei
Mistuirea in plin tot distruge in cale;
Creatoare-i de crima, topitor de metale
Calmu-i este final; din faclie vioaie
Alb-cernitul e spuza crudul lemn il indoaie.
Ințeleptul emana pulsu-i intermitent;
Poate naște un altul, transferandu-l ardent.
Liniștit redevine caldul iși pierde vigoare;
Se impraștie in vant, rece e, scade moare.
Va fi doar o amintire- flacara caraușa-
Foc și viața se sting totul este cenușa.
"Energia"-i plecata, pe vecie e dusa !
Reinvierea-i himera, este doar presupusa.
Este in van incercarea, de intors, reinviat;
La cenușa, cu foc, nu dai viața.A incetat !
06.06.2010
|