de Daniel Aurelian Radulescu
Viața este-un parcurs in paralel;
De imbatranire fizica, fara planificare,
Sau cateodata un parcurs spre țel
Și gand nemuritor intr-o perpetua exersare!
Viața-i o masca adesea obligat s-o porți
Ca sa dea bine, sau e-un fel de-a fi
Ce ți-l impui tu singur; un cautat de porți
La care bați c-un nume fara importanța Stii!
Ca e și nudul, viața și pe-afara și-n inauntru,
Ce nici n-arați cu adevarat decat oglinzii
Și ascunzi perindele ce fug; le știe gandu'
Ce-l nu vei spune-n veci nici funiei, nici grinzii!
Viața-i un trepaduș, ce-l știi, crezi ca-i al tau
Și nu-i; tu-i ești al ei, la libera discreție,
Chiar de te-ncumeți sa faci numai bine, nu și rau
Ramane ea, cuiva! Tu! O zi, cadavrul de pe masa de disecție!
Viața-i frumoasa cum buchetul ce-i in vaza,
Ce te incanta in culori și dulci parfumuri;
Dar tija s-a taiat cu țipatul de-o prima zi, la prima raza
Și tot mai veșteda-i, de-un car de-atat de multe drumuri!
Viața-i doar gust endorfic de placere
Gasita apoi in reflecții din trecute
Atat de rele, cand au fost sau bune efemere!
Doar gand și mintea le pictand, pe disparute
30.04.2012
|