de goeteri
La soare nu pot sa privesc
-Mi-ar arde vaz instantaneu-
Și-am mii de ani ca-l proslavesc;
I-accept ardoarea-i, chiar de-i greu.
Sunt in fragil de echilibru
-Tratez orori cu indiferența-
Ma resemnez; oricum n-am giru
De creator, nici competența.
Ma-nec, la nesfarșit, in ape
-Ca nu-s facute pentru mine-
Și-aș avea "eu" intaietate
Ca-s unicul, lasat sa-nchine.
Ma-ngrop de viu pe-o coaja franta
'n cutremur, far-avertisment,
Sau smuls sunt de tornada crunta
'n taifun sunt un experiment.
Dar nu-mi ajunge suferința,
Nu-nvaț nimic din epopei;
Fac singur fulger spre neființa,
Ma iau la-ntrecere cu zei.
M-anihilez stupid in troc;
Sa iau mai mult, uitand sa dau
Dezastru-l cultiv reciproc,
Copiind rau, de pe-unde stau.
Creație, aș fi?Fara vina?
Pedeapsa o am de muritor!
Numai ca nu-s de-ajuns, victima;
Pieiri cultiv Faptuitor!
30.05.2011
|