de goeteri
Am curs azi lacrimi despre mine,
M-a luat un dor nebun de ieri;
M-am retrezit la vechi suspine
Cand doar visam la primaveri.
O clip-am mirosit a june;
Cum aerul cand zbori mereu,
Nimic la vis nu s-interpune
Mereu e maine, is inger, zeu.
Am muzica din timp d-atunci;
N-o regasesc pe zi ce trece,
Actorii-mi mor le raman prunci,
Dar nu-s la fel, fioru-i rece.
Prin parc, nu-i iarba, e asfalt,
La școala, nu sunt banci de lemn,
Castanul, nu mai e inalt,
Nu mai e mir, e undelemn
Pe strazi, sunt singur cunoscut;
Salutul mi-l fac in vitrine
Sarut și loc un' m-am nascut;
Aștept prieteni, nimeni vine
Am inima un plumb de clopot,
Șiroaiele imi curg prin barba
Aud trecand un cal in tropot;
E-un hit, d-un jeep, calcand pe iarba.
Ma uit la rau, la deal, la cer
Oh, ce pacat cand ma vor pierde;
Doar eu puteam sa le ofer
Cuvinte dragi, sa le dezmierde!
Plecarea-mi va fi gol imens
In atmosfera, in omenire;
In loc de pur, va fi pervers
Sunt solul ultim de cinstire.
Voi fi doar un cuvant pe an
-De am noroc d-o amintire-
O poza c-un copil balan,
Și ochi albaștrii o pomenire.
Sunt prea devreme pentru știința
Sa ma renasc dintr-o celula
Și chiar de-aș fi, n-aș fi conștiința
Aș fi din mine o particula!
Sunt resemnatul din ștafeta;
Alerg doar sa predau jalonul.
Sunt un infim, dintr-o planeta
Dar nu-i nimic! Sunt eu "bozonul"!?!
30.07.2010
|