| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Voiaj interior
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
|
|||
|
Am pornit in mine dintr-un fir de par, cel mai de sus ce sta mereu rebel și am alunecat ceva mai jos spre spate 'nainte de ceafa, ea dintre acele masate, ceva mai sus de unde am echilibrul, la un creier mic, un cerebel, iar inspre fața am fruntea peste emisfere cu intortochieli de adevar pana la niște glande cu carapace gloss, toate cu "iza", epi, hipo toate rasate, ce-mi conduc calarește partea in care nu-s nervos, pe un hipo talamus de rascruce ce se prelinge-n coada alba, plina de-o maduva, toata din multiple fire ce mi le protejez c-o mielina și care tot ce am de gand induce și chiar ma face sa ma simt, sa fiu o fire De aia și miros, din vasele de-un etmoid, ce se preling pe niște fante ce-mi dau glas nazal cand trebuie sa fiu aproape teatral și am de-o parte și de alta niște tasuri clare, niște luciri foarte, foarte proprii, lenticulare, intr-o sumedenie de culori, cu o camera obscura ce-nregistreaza rasturnat și cu o buna pregatire pentru ocheade cu ajutorul a doua capace, carapace sau scoici moi cu fire fine, zise pleoape, sub un fel de acolade, așa-zisele sprancene ce adesea le confund cu gene, și pe care se poate dintr-o nefericire sa le ud sarat cu lacrimi, picaturi aproape de marine, suferinde sau numai ispitite de niște alergene, sau ma pierzand cand sunt timid. Și dinspre tamplele cu ornamentatele pavilioane suntem conduși de Eustache la o o fierarie unde ciocan cu nicovala urca zgomote-n scarița facandu-le auz, ca sa ne-mbete-n armonie și mai strafund prin peșteri se-ajunge intr-o saliva, o spuma de baloane din glandulara parotida infrațita cu sublinguale, o inmuguratura de prietenie Cand brusc se casca haul prin care imi incep tubul c-un fel de gaura continuu mișcatoare, margelat cu taișuri de stalactite și stalagmite zise dinți, ce n-am avut inițial cand m-am format dintre parinți și tot aici alunec ca-ntr-o grota pe-un lichen sau mușchi lucios, malos, mazgos, o limba ce-mi spune daca-mi place la intrare sau sarutul dupa ce-am dezlegat pe culori cubul, sau sa preiau de afara aroma fina, voalata, fara a mai vorbi ca din schimonoseli se poate canta un refren, sau poate articula din aerul suflat, zgomot sa schimba, sa iasa spusele cuvinte, cum și acum le scriu, codificat atat de mult ca multora le este-o plictiseala plata! Și tocmai cand vorbeam, na, m-am agațat, cum te-ai lasa prins de arcane, de tizul meu, diminutiv pe romanește zis un omușor ca o ampula-degețel, tot rozalie, mișcator, inainte chiar de doua valve care tremura, se-nchid, deschid și dau tonalitate -nici nu știu de ce le zice coarde ca nu sunt fire de chitara, chiar de trec deasupra unui vid cum gaura la instrument- dar dau sonoritate de-un vant ce circula pe-un inelat de tub ce se desparte in rascruce, o trahee cu bronhiile-n labirint de saculețe ca intr-un burete din abis de-oceane, zise alveole; in ele imi dau aere, imi mai schimb noxe și zgomote scot dintr-o rabufnire, tuse de petarde, poate chiar dintr-o achiziție de boala sau o lipsa mai curand de sanatate nu chiar așa de grav sa se produca moarte fiindca ar raspunde afirmativ la leacul de-un absint și așa n-aș mai simți sub coaste ceva ca niște stereo de boxe Pe de o alta parte imi tot continui drumul pe unde alimente bag, un fel de maț mai gros din linii lungi de mușchi, un esofag in veșnica aglomerație de trafic; multe boluri la mancare ce-aluneca-nglodindu-se pana la cardia, un cerc de incercare, de intrare-n sala mare cand incepe sa ma usture ca-mi da sa simt o arsura ca de la o baterie, aicea-ntr-un cimpoi se simte acidul ce-ar putea sa arda și pe-un brusture, un fel de sac, depozit mișcator, stomac in care-ncape mult, ca intr-un bivuac Dar este pilor singura scapare ca pe un viraj, apoi doar o deruta fina-n fund de sac, un apendice ce n-are vreo idee, de dat vreun sens unde s-ar duce, nimanui nu zice și-i doar un mic detur; cum mica buturuga ce rastoarna carul cand de vreodata il vei sesiza durere, tot calvarul Oricum dupa o curba stransa in jurul unui fel de strugure cu boabe de doua sorturi bine definite -unele pentru fermenți ca de butoi care dizolva dulce și fripturi, le rupe, ce topește gras cu ce-are un tip, un Langerhans de nume, fara vreo folie, prins doar in scoabe- un rau, periculos de pancreas Și se continua un sinuos de ileon, un intestin subțire Lung, de mai multe ori mai lung decat e fire și unde inca de la capat i se revarsa o amareala ca fierea, aia dintr-un balonaș, o enzimatica și pigmentata, de care dupa un bairam te infoi, sursa pentru un amestec; digerare, asimilare și alte trucuri caci fabrica cu multe sali așteapta, una din caramizi grena, ficatul, uzina uriașa ce doar ea poate din ierburi, mere, fleici, din sucuri, bucați din tine sa refaca metamorfozand dintr-o incalceala peptide, aminoacizi, lipidele ce-ți pui drept aparare pentru timpurile grele Ieși noul de pe poarta ei, e fabricantul dintr-un pamant de roade ce-ai cules, dintre diverse trucuri Dar tubul nu s-a terminat, se-ngroașa mult; intestin gros dintr-un colon plin de bacterii fara ucigaș de gand, se urca, trece orizontal, se lasa și apa iți prinde și ce-ai mai putea sa irosești, la fel și cecumul ce-i parte, tot pungi, volum, un globulos și-ncet, incet tub mai se subțiaza -c-ai pulpe groase- intr-un rectum banal, ce se deschide zgomotos pentru deșeuri intr-un inel de capat, ce anal numești Iar spre sfarșit am tot lasat o pompa, cu o groaznica de importanța, se pitind ascunsa-n zbucium printre bureți moi, plamani, in mreje de-un mediastin de unde pleaca cabluri lungi, tot lungi și tot mai fine, fin, ce-arunca-n varful-țep de capilare un roșu ardent, un complicat lichid de lava, sangele ce oricand te reinvie dintr-un impotent, pe-un labirint imens intre pelicule infime de celule sa lase intr-una hrana, gura de-oxigen, repara, strange molecule, de sunt deșeu și se reintoarce tulburat, chip albastrit de munca dusa, aproape-nvinețit pe vene cai in paralel pe autostrada cu artere la pompa acolo bine pusa ca niciodata sa nu faci greșeli și s-o tratezi cu aroganța caci ea ți-e unic cordiala; e inima ce daca doar o clipa sta se-ncepe naruința, se oprește ciclu, ai in sfarșit totul primit, vei fi doar cel care se uita! Ah, sa nu uit de galbenul filar ca sticla, limfa ce-ți face lunecuș de mușchi, este imunul, labirintic dren plin de momițe, ganglioni, nu știu de ce limfatici, nu ca nu le-ar prii antren, ci-i doar o farsa pentru nume, cum o fecioara-i nimfa Nu mai vorbesc de prelungiri din mine tentacular in maini cu articulații și picioare, dintr-un intreg ce mișca, scriu, lovesc, te deplaseaza oh ce important, te mangaie, te ajuta, iți mascheaza mutra sluta, iți pun amprenta, fac resuscitare, sunt vigoare și se-nchina, se pun in genunchi, se spovedesc, se-mpartașesc, iar ce au mai suprem; se-nlanțuie sau te primesc Iubesc! Caci iata unde am ajuns trecand și prin rinichi, vezica și-un pic suprarenale și din splina ce-are sangelui rezerva, ca celelalte, ajutand sa spele trup de apele murdare, va sa zica ba chiar sa naști, ca participa la eveniment; eveniment marcat cu X sau Y, mult mai mult de-un Pronostic, tradus intre gameți din sperma și ovule, dintre adanci ovare-n varf de uter purtator de fat, dar și din doua bule și c-o ascunzatoare intre pulpe calde, ca un plic ce se intrepatrunde c-un falus de geniu, tare independent daca potent!?! și n-am nicio idee de ce ascunselor in carlionți li se mai spune scule?!? 26.01.2012 |
|||
Pune poezia Voiaj interior pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |