de goeteri
Trec zile, ani, o viața aproape
Și mai adanc ma pierd in coma
Ultim vivant pan' sa ma-ngroape
Mocirla unei nații Voma!
Traiesc ca toți din experiența
De malformații-n schistosoma;
Hidoase nașteri, competențe
Corupte de demenți O voma.
Atat de strambi raman produșii
Ce-au ieri și azi, mainele, "p-orma"
Și nu-și descopera intrușii
Ce fac ingurgitatul voma
Totul se-nghite-n umil stoic
Crezand minciuni despre-o reforma
Cap ghilotinei dand eroic
C-oricum "degeaba"-i bun, de voma.
Tentaculele-s ca o panza
Ingemanand hada diforma
Ce-i la vedere grasa, ranza
De binele-i, ce rau da-n voma.
Prietenul iscoada-i, lașul,
Ce vinde tot și se transforma
Din "finul" de-altadata-n "nașul"
Ce varsa tot șiroi de voma.
Aleși din pleava neștiuta
Ești insuți gafa tu, enorma,
Jucand vot "X" partida sluta
Ce-ți da-napoi promisul voma.
Și legile ți le fac ție
Iar vinovați dispar fantoma,
Caci ei le fac spre-a ta robie
S-o ispașești ca meriți voma.
N-ai invațat nimic, credința
Și-n loc sa crezi Iisus, pe Toma,
Imbuibi pe popi in pocaința
Debil de minte, suflet Voma!
Te uiți nauc la clevetiri
Și crezi politic ca pe-o dogma
Și-erou le ești la uneltiri
De te supui prost; le-nghiți voma!
Judecatorii-i crezi divini;
Toți președinți facandu-și norma
Sa-ți dea pedepse fara vini,
Ca imuabili se țin voma.
De ți se spune adevar
Te umfli-n pene ca o goma
Și critici, spui ca ești popor
Și restu-n jur, sunt toți o voma.
Ma-ntreb de unde mi se trage
Caci ma credeam pe drept de-o Roma,
Dar nu d-etrusci am gene drage;
Ne plac hoții, rromii ca voma.
Ma rog sa stau cat mai departe
De impuțit, sa inspir aroma
Ce alții-o fac parfum din carte
Și viața ce reneaga voma!
E cel mai simplu "nu se poate!"
Tot sa-l invoci, sa-l spui de forma
Cand fiecare "tu" ești "parte"
Sa-mpraștii "laturi", tot de voma
Nici zambet nu mai am, nu-s om
C-am pierdut simțul, is tot un rictus
Parezic, spasmic, un atom
Și-aș exploda sa curg Vomitus!
20.10.2011
|